DUMINICA SIMȚURILOR
frunze de salcie neagră şi
ploaia lucind peste maci
(şi cireşi în floare, desigur,
şi-o lebădă albă – cum altfel? –
murind în toiul cântecului, pe lac, şi…)
îmi lipseşte însă ceva
ca să te pot vedea cu adevărat
de aproape:
miezul de noapte când va fi fost să ne naştem
LA DOMENICA DEI SENSI
foglie di salice nero e
la pioggia brillando sui papaveri
(e ciliegi in fiore, ovviamente,
e un cigno bianco – come altro? –
stando morendo nel mezzo della canzone, sul lago, e…)
però mi manca qualcosa
per vederti davvero
da vicino:
la mezzanotte in cui saremo stati nati
*
DIN ÎNSEMNĂRILE UNUI INS ABSOLUT ABJECT (1)
astăzi poeții
se ocupă mai mult cu descrierea pizdei
(pizda e mai expresivă decât vaginul – fie
chiar şi numai din punct de vedere
stilistic – trebuie să recunoaşteți)
şi/ dar mai ales
a felului în care ar fi conceput-o ei
dacă ar fi fost acolo
atunci
DALLE NOTE DI UN INDIVIDUO ASSOLUTAMENTE ABIETTO (1)
oggi i poeti
si occupano di più della descrizione della figa
(la figa è più espressiva della vagina – anche
solo dal punto di vista
stilistico – dovete riconoscerlo)
e/ ma soprattutto
di come l’avrebbero concepita loro
se fossero stati lì
allora
*
FRUNZE ȘI STRĂZI ÎN AMIAZĂ
căile rătăciților se veștejeau sub pași
precum pleoapele unui orb
sub greutatea luminii
FOGLIE E STRADE A MEZZOGIORNO
le vie dei randagi appassivano sotto i passi
come le palpebre di un cieco
sotto il peso della luce
*
EXPIERE (3)
liniște
(se-aud glasurile înecaților
cântând sub ape)…
…și ninge…
(moartea
e catifelată și caldă
ca obrazul de mamă)
ESPIAZIONE (3)
silenzio
(si sentono le voci degli annegati
cantare sotto le acque)…
…e sta nevicando…
(la morte
è vellutata e calda
come la guancia materna)
*
PEISAJ HAOTIC 11. ABSENȚA DINLĂUNTRUL ABSENȚEI
un scaun gol
stă la fereastră
privind în gol
PAESAGGIO CAOTICO 11. L’ASSENZA DENTRO DELL’ASSENZA
una sedia vuota
davanti alla finestra
guardando nel vuoto
*
ÎN LOCUL ACELA
din când în când, ne oprim
iar în locul acela
creşte o cruce
IN QUEL LUOGO
di tanto in tanto, ci fermiamo
e in quel luogo
cresce una croce
*
SE VOR AUZI
într-o zi fără nume,
când urma ultimului sărut se va fi risipit
în nenumărate monade de brumă,
iar bărbatul și femeia
vor fi plecat pentru totdeauna
fiecare pe un alt drum,
atunci se vor auzi, negreșit,
clopotele
tăcând
SI SENTIRANNO
un giorno senza nome,
quando l’impronta dell’ultimo bacio sarà dispersa
in innumerevoli monadi di brina,
e l’uomo e la donna
saranno partiti per sempre
ciascuno su un’altra strada,
allora certamente si sentiranno
le campane
tacere
*
FRUMOASĂ ȘI INDESCIFRABILĂ CA UN ALB DE CREPUSCUL
îmi potrivesc cu grijă paşii
înlăuntrul conturelor fluide ale urmelor tale
şi parcă te văd
şi parcă te-aud întruna
venind/ plecând/ venind
și nu știu al cui e foșnetul mersului ce mi se insinuează-n auz
și nu știu a cui e umbra difuză
ale cui aceste cuvinte cu care-ți repet iar și iar
numele timpul făptura
numeletimpulfăptura
în trupul-suflet al cărora pe mine însumi
încerc să mă aflu
și nu
BELLA E INDECIFRABILE COME UN COLOR BIANCO CREPUSCOLARE
seguo attentamente i miei passi
dentro i contorni fluidi delle tue tracce
e mi sembra di vederti
e mi sembra di sentirti tutto il tempo
venire/ andare/ venire
e non so di chi sia il fruscio del camminare che si sta infilando nel mio udito
e non so di chi sia l’ombra diffusa
di chi – queste parole che uso per ripetere ancora e ancora
il tuo nome il tuo tempo il tuo essere
iltuonomeiltuotempoiltuoessere
nel corpo-anima di cui me stesso
sto cercando di trovarmi
e no
Biografia di George Nina Elian